Cine ma cunoaste stie ca eu sunt de dimineata pana seara cu asumarea. Vesnic zic „trebuie sa iti asumi”, „imi asum”, „sa isi asume si altii” si alte expresii de genul asta. As merge atat de departe incat sa zic ca deja lumea e satula sa ma auda vorbind despre asumare. 🙂
Dar in spatele acestor cuvinte si al acestor insistente exista si o logica – pe care am sa ti-o explic in articolul de fata.
De ce e nevoie sa iti asumi lucrurile?
In viata se intampla tot felul de chestii, si de multe ori ne uitam doar la situatia in sine, ca si cum totul s-a intamplat peste noapte si se rezuma la minutul respectiv. Guvernul a marit TVA-ul, ala e om rau, s-a stricat ceva, cineva nu si-a facut treaba, sau eu mai stiu ce.
Unde e problema in toate astea? Tot controlul e in exterior. Practic, tu nu ai facut nimic, nu poti face nimic, n-ai nici o implicare – totul e stabilit de altii si ti se intampla tie.
Numai ca, de obicei, nu e chiar asa. As spune chiar ca in majoritatea cazurilor nu e asa. In poate 90% din situatii, am avut si noi o contributie – mai mare sau mai mica. Am facut ceva, n-am facut ceva, am spus sau am ales sa nu spunem ceva. Si aici intervine asumarea.
Trebuie sa iti asumi contributia ta la situatia respectiva. Sa poti zice: „da, 1% din problema asta e si din cauza mea” sau „s-a intamplat chestia asta si pentru ca eu nu am spus NU cand trebuia”.
Sper ca intelegi ca n-am cum sa cuprind toate situatiile specifice care apar in viata ta sau in a mea, dar ce vreau sa retii e conceptul: in orice situatie, trebuie sa te uiti si sa vezi care e partea ta de responsabilitate.
Oki, ne asumam. Si cu ce ajuta?
Aici vine partea care conteaza cel mai mult: in momentul in care incepi sa iti asumi lucrurile, inseamna ca ai avut tu un rol, iar daca ai avut tu un rol, e in controlul tau sa schimbi, sa modifici sau sa imbunatatesti.
Controlul trece – total sau partial – din exterior spre tine. Si daca inainte nu puteai face nimic pentru ca „nu tine de tine”, acum ai un cuvant de spus. Si nu doar atat: ai si o directie.
Nu exista schimbare fara asumare
Nu iti convine ceva? Atunci trebuie sa faci o schimbare. Dar nu poti schimba nimic daca nu iti asumi situatia actuala.
Hai sa-ti dau un exemplu ipotetic. Sa zicem ca sunt gras si complet iesit din forma, dar mi-ar placea sa am un corp misto, musculos. Pot sa zic ca sunt asa pentru ca mananc prost din cauza programului, ca am prea multe responsabilitati ca sa am timp de sala, ca am o anumita varsta si corpul nu mai raspunde cum o facea la 20 de ani… bla bla bla.
Toate astea sunt factori exteriori. Eu vreau sa fiu boboc, dar viata, munca, responsabilitatile si varsta m-au dus aici. Si atunci ce fac? Ma resemnez si gata?
Sau pot sa imi asum.
Pot sa zic ca mananc prost pentru ca nu imi pregatesc mesele din timp, sa recunosc ca nu imi prioritizez timpul ca sa imi fac loc pentru sport, sa inteleg ca varsta aduce schimbari, dar daca trag mai tare ca la 20 de ani, pot sa obtin rezultate care sa imi schimbe complet starea actuala.
Vezi diferenta? Controlul a trecut de la factori externi la propria persoana. Pentru ca mi-am asumat parte din vina, am obtinut si cateva directii clare pentru schimbare. Dar totul a inceput cu asumarea.
Asumarea a deschis usa schimbarii. Si tot ea a adus si primele raspunsuri.
Asta e tot ce inseamna asumarea?
Evident ca nu. Asumarea inseamna si disciplina, si responsabilitate, si o tona de alte lucruri. Dar azi am vrut sa vorbim strict despre cat de vitala este asumarea pentru orice schimbare.
O sa vezi ca si in postari viitoare o sa revin la ideea de asumare. In capul meu, asumarea e ca o coloana vertebrala – baza care tine totul in pozitia corecta. Nu poti sa ai caracter bun fara asumare.
Si un gand de final…
In ziua de azi, tot mai rar intalnesti oameni care chiar isi asuma lucrurile si isi preiau controlul vietii. Si mai trist, multi barbati si baieti din ziua de azi nu mai stiu ce inseamna asumarea. Poate suna dur sau misogin, dar realitatea e ca masculinitatea presupune asumare. Noi, ca barbati, avem responsabilitatea sa facem lucrurile sa se miste. Fara asumare, e aproape imposibil.
Asa ca intreaba-te, pentru fiecare aspect din viata ta (mai ales cele care nu iti convin):
„Eu ce trebuie sa imi asum?”
Si fii sincer cu tine.
Toate cele bune!
